E greu sa incepi de la inceput. Dupa tot prin ce ai trecut ca sa faci un lucru si sa-l faci bine, vezi intr-o zi ca totul e pierdut. Totul a disparut. Si nu vrei sa incepi de la inceput. Ti-e prea lene, sau te apuca groaza cand te gandesti la cat ai de muncit si iti vine sa plangi, sa zbieri si sa nu faci nimic. Dar nu poti face asta. Trebuie sa te mobilizezi si sa incepi de la inceput.
De ce? Pentru ca orice faci in viata poate fi nesemnificativ, dar trebuie sa faci tu! Nimeni altcineva nu o va face in locul tau. Nimeni nu o poate face mai bine ca tine. Si prin "o" nu ma refer la ACEL lucru.
Sa revin. Mie mi s-a intamplat asta. Scriam - scriu - o carte. Intr-o zi deschid my documents si ce vad? Totul disparuse. Absolut totul... Asa ca a trebuit sa o iau de la inceput. Nu e usor, dar trebuie sa o fac. Poate e mai bine asa. Poate un nou inceput nu face rau nimanui. In viata orice sfarsit e numai un nou inceput.
Desi probabil singurele care imi citesc blogul sunt Lore si Lina, poate mai sunt si altii. Si pentru acei oameni - si pentru prietenele mele - vreau sa postez prefata noii mele carti. Daca tu esti acel cineva care-mi citeste blogul si ai cont, spune-mi ce parere ai!

          Are acest întuneric un nume? Această cruzime, această ură. Cum ne-a găsit? A pătruns el în viaţa noastră sau l-am căutat noi şi l-am îmbrăţişat? Ce ni s-a întâmplat? Acum ne trimitem copii în lume ca şi cum ar fi tineri care se duc la război. Sperăm să se întoarcă acasă în siguranţă, dar ştim că se vor pierde de-a lungul drumului. Când ne-am pierdut calea? Consumată de umbre, înghiţită complet de întuneric. Are acest întuneric un nume? Este numele tău?

          Am tras adânc aer în piept, pregătindu-mă pentru ce urma. M-am uitat în ochii ei verzi, găsindu-mi curajul acolo. Trebuia să o înving. Nu doar pentru mine, ci şi pentru el. Trebuia. Mi-am canalizat toată energia în acea lovitură. Am lovit fără să stau pe gânduri.

E Miercuri, 16:13 fix. Au trecut deja aproximativ 5 ore de când am terminat examenele alea nenorocite. Se zice că a început vacanţa, dar a început oare? Nu stăm toţi cu sufletul la gură până vineri când se afişează rezultatele?
Sincer nu a fost aşa greu. Aşa am spus după ce am ieşit. Dar apoi am aflat că trebuia să zic despre baba aia nenorocită că era personajul negativ şi multe alte prostii. Trebuia să fi visat asta? Şi pana mea puteau să ne lase să scriem în mai multe rânduri. Pariez că o să numere cu lupa să vadă dacă am depăşit.
Şi şi la mate. Nu mai vreau să văd veci perpendiculare! Urăsc distanţele mai mult decât orice chestie pe care am făcut-o la geometrie - în afară de corpuri rotunde şi trunchiuri - şi fix asta o picat. Înnebunesc dacă mai aud ceva de matematică.
Aşa că tot ce ne rămâne este să stăm şi să aşteptăm până vineri, vedem rezultatele, mergem la fest şi ne îmbătăm de bucurie sau de tristeţe şi apoi ne punem opţiunile.
Cum spun întotdeauna: 'om trăi ş-om vedea! Până la urmă pentru toţi este un loc sub soare. Cred...
                                        - For those about to rock, I salute you \m/ -

Unde?
Unde te duci când ești singur? Unde te duci când eşti trist? Unde te duci când simţi că lumea ta s-a sfârșit, că nu mai e nicio speranță?
La cine apelezi? La cine te duci când simţi că nu mai poţi - pe umărul cui plângi?
Pe al prietenei/prietenului cel mai bun? Pe al surorii/fratelui? Pe al iubitului/iubitei? Pe al mamei? Pe al tatălui?
Cine e persoana pe care o vrei alături când lumea ta se sfârşeşte, dar şi atunci când eşti cel mai fericit om de pe planetă? E una şi aceeaşi persoană?
Sau poate nu e nici una din aceste persoane. Poate eşti tu. Poate singura persoană pe care o vrei alături eşti tu. Pentru că trebuie să rezistăm. Ne avem unul pe celălalt, dar nimic nu se poate lua drept garantat. La un moment dat toată lumea pleacă. Şi cine mai rămâne cu noi dacă nu noi?
Trăim pentru a lupta când asta e tot ce avem. Dacă nu luptăm atunci ce mai avem? Rămânem fără un scop, rătăcind în neant, pustiţi. Avem lucruri pentru care să trăim - iubire, familie, carieră. Dar pentru toate astea e nevoie de luptă. Suntem nişte luptători care trebuie să câştige. Cine a spus că nu câştigul e important nu a luptat niciodată.
Da, orice şut în fund e un pas înainte, dar nu te simţi mai bine când câştigi? Când nu mai primeşti lovituri ci felicitări? Mda... atunci e mult mai bine. Nimănui nu-i place să piardă, dar dacă îi întrebi în momentul când au pierdut cum se simt răspunsul apare automat pe buzele lor: "bine". Când de fapt ar vrea să spună "lasă-mă naibii în pace". Lumea e complicată. Viaţa e complicată, dar poate fi şi simplă. E în mâinile noastre.
Şi să recunoaştem - nu suntem cei mai buni purtători de grijă.
NOTĂ:   Bryan Adams - When the Stars Go Blue
                Placebo - Post Blue
                Meat Loaf - Alive
                Breaking Benjamin - Diary of Jane
                Avril Lavigne - Smile
                Avril Lavigne - Everybody Hurts
                Avril Lavigne - Wish You Were Here
                Breaking Benjamin - I Will Not Bow

Perfection....

Perfecţiunea...În fiecare zi ne luptăm să fim perfecţi - în fiecare zi cineva ne reproşează asta!

Nu pot fi perfectă, dar o să încerc în continuare pentru că asta am spus că voi face de la început. E mai rău să termini şi să faci ceva "de mântuială" decât să nu termini, dar să faci ceva extraordinar.

Cred că toată viaţa mea am vrut să fiu perfectă, să fiu prima. M-am considerat cea mai importantă persoană pentru mine, dar am descoperit că sunt altele mai importante. Cred că am crescut. Cum s-a întâmplat asta? Nu ştiu. Cum pot s-o opresc? Aş dori să aflu.

E ciudat. Toată viaţa vrei să atingi perfecţiunea, dar când ajungi acolo descoperi că nu e cine ştie ce. Perfecţiunea nu îţi ţine de foame, nu te încălzeşte noaptea, nu e acolo pentru tine când ai nevoie.

Şi chiar dacă o atingi, întotdeauna va fi cineva să-ţi spună că nu faci ceva bine. Că greşeşti. Şi eu una m-am săturat. Bine, fac greşeli! La urma urmei sunt doar un om.

Într.un final ajung să mă gândesc: de ce încerc să fiu perfectă? Nimănui nu-i pasă. Aşa că la ce bun?

NOTĂ: Hedley - Perfect

             Simple Plan - Perfect

             Simple Plan - Shut Up

             Adele - Turning Tables

             Adele - Rolling in the Deep

thanks for the memories...

Mă gândeam la mine, la tine, la noi. 

Ciudat... cuvântul noi nu există. Nu ştiu dacă a existat vreodată. Cred că pur şi simplu ţi-e prea frică. Aveam planuri. Mda... s-au cam spulberat. Ca praful în vânt...

Chiar credeam că de data asta te vei ţine de cuvânt, dar m-am înşelat. Pur şi simplu am vrut să visez. Să cred că nu totul e pierdut - să sper. Întotdeauna am fost o persoană pesimistă, dar de data asta am vrut să adaug optimism vieţii mele. Nţ. Ai dispărut din viaţa mea la fel de repede cum ai apărut. 

Îmi pare rău? Nu ştiu. Nu ştiu dacă te-am plăcut vreodată sau mi-a plăcut doar ideea de "tu". Cred că mi-a plăcut că puteam fi sinceră cu tine, chiar dacă ştiam că nu-ţi pasă. Erai colacul meu de salvare. Dar se pare că l-am pierdut şi pe ăsta.

Oamenii pleacă. Citatul vieţii mele. Când totul a fost distrus am vrut doar să şti cine sunt. Se pare că nu ţi-a păsat. Azi, când era să mor pentru a nu ştiu câta oară, vreau să-ţi mulţumesc. Pentru o săptămână chiar m-am simţit bine. Apoi totul a plecat. 

Nu sunt tristă - sunt bucuroasă. Am învăţat să nu iau nimic drept garantat şi am început să văd viaţa cu alţi ochi. Aşa că vreau să-ţi mulţumesc. Mulţumesc pentru amintiri.
NOTA: Heart - Alone
             The Pretty Reckless - Just tonight
             The Pretty Reckless - My medicine
             Maroon 5 - Misery
             Lady Antebellum - Need you now
             Jason Walker - Down

Viitor

"Nimeni nu vrea să fie singur. Nimeni nu vrea să plângă."

Acestea sunt versurile unei melodii de a lui Ricky Martin cu Christina Aguilera.Dar nu sunt ele oare adevărul? Există oare cineva pe lumea asta care vrea să fie singur sau care vrea să plângă? Nu mă pot gândi la nimeni momentan. Dacă există înseamnă că acei oameni sunt foarte distruşi. Poate chiar mai distruşi ca mine. Dacă este posibil aşa ceva.
În fiecare zi o persoană este întrebată cine este, ce vrea să facă, ce vrea să devină, cine vrea să devină. Majoritatea persoanelor au un răspuns la întrebare, dar există o mică parte, care mă include şi pe mine care nu are nici cea mai vagă idee ce să răspundă. 
De ce? Nu pentru că noi suntem mai leneşi sau nu avem chef să ne gândim. Noi pur şi simplu nu ştim. Eu, cel puţin, nu mă pot imagina în viitor. Voi fi mai frumoasă, mai deşteaptă, mai slabă, mai grasă, mai urâtă, mai proastă, mai puţin complicată? Aş vrea să am un răspuns la întrebările astea. Dar în primul rând nu ştiu dacă este un viitor acolo pentru mine. Toţi avem planuri, dar ceea ce nu toţi ştiu este că absolut toată lumea face parte dintr-un plan mult mai măreţ. Planul lui Dumnezeu. Nu ştiu ce vrea să-mi rezerve, dar nici nu vreau să aflu. Poate voi fi fericită sau poate nu. Poate voi fi împlinită sau poate nu. Poate calvarul din viaţa mea se va termina sau poate nu. Poate mă voi da jos din acest roller-coaster pe care EI îl numesc viaţă - nu am cum să ştiu. Tot ce ştiu e că vreau să-mi trăiesc viaţa şi să văd ce se va întâmpla pe viitor.
NOTĂ: Linkin Park - Somewhere I Belong
             Linkin Park - New Divide
             Ben Moody ft. Anastacia - Eveything Burns
             Hilary Duff - Someone's Watching Over Me
             Avril Lavigne - Together
             Avril Lavigne - Don't Tell
             Avril Laivgne - Innocence
             Avril Lavigne - Nobody's Home

Just a dream...or a nightmare

Uneori te trezesti dintr`un vis, iar uneori, din cand in cand, te trezesti intr`un vis. Asta mi s`a intamplat mie. Am deschis ochii, cu capul zvacnindu`mi, constienta ca prin ceata ca`mi era frig. M`am uitat in jos si mi`am vazut picioarele desculte. Nu`i de mirare ca`mi era frig. Purtam o camsa de noapte din matase alba, iar parul saten imi era lasat liber.

Mi`am ridicat privirea si m`am uitat in jur. Eram inconjurata de copaci, iar norii negri se intindeau pe cer. Iarba verzuie imi gadila talpile, iar vantul imi facea pielea ca de gaina. Uf...

Am ratacit mai departe, reusind intr`un final sa ies din padurea infricosatoare. In departare auzeam o cioara cantandu`si cantecul. Primul gand care mi`a trecut prin minte a fost "Damon....".

Terenul din jur era pustiu si vestejit. Norii negrii au acoperit eventual cerul, asa ca totul era intunecat - de parca as fi ajuns intr`un fel de iad. In fata mea se vedea o casa mica, vopsita toata in alb. Era foarte dubioasa - complet parasita. Nestiind ce sa fac, m`am apropiat de ea. Vantul ma facea sa tremur, bagandu`mi suvite din breton in ochi. Parca intr`un fel nu vroia sa ma apropii...

Dar nu l`am ascultat - adica, cand ascult eu pe altcineva in afara de mine? M`am apropiat cu pasi tematori de usa alba si am deschis`o. Nu`mi venea sa cred ce am gasit. Parca as fi intrat intr`un apartament de lux de la Four Seasons. 

Cineva era pe canapea. O persoana scunda, blonda. Am descoperit ca era Ioana. 

- Ce faci aici? am intrebat`o.

- Te asteptam.

Deodata, paradisul s`a transformat intr`un cosmar. Din toate partile au inceput sa izvorasca pitoni, anaconde, tot felul de serpi, cocosi, gaini, curcani, pisici,... Toate animalele care ma inspaimantau. Ce e asta? Ce naiba? 

M`am indreptat spre cea mai apropiata iesire si am iesit din casa groaznica. Nici nu am pasit bine in exterior ca am vazut doua anaconde uriase veninid inspre mine dinspre padure. Erau insotite de serpi cu clopotei. Am intrat inauntru, unde alti serpi misunau pe jos. M`am asezat pe canapea langa Ioana si o gaina a venit repede la picioare si se uita fix la mine. Avea ochii mari, caprui. Inspaimantator.

- Ce naiba e asta? Iti bati joc de mine?

Gaina nu se oprea. Ma fixa cu privirea, hipnotizandu`ma. Mi`am luat inima in dinti si am dat`o deoparte cu piciorul. Degeaba - tot revenea. Ingrozita, mi`am revenit in fire.

"Ce naiba", mi`am zis, "m`am saturat! eu ma trezesc!"

urmatorul lucru pe care l`am vazut a fost ceasul de pe biblioteca. Plina de sudoare m`am trezit, m`am uit in prejur si am adormit iar. Am inceput sa ma gandesc la lucruri frumoase, pozitive si am adormit.

A fost doar un vis... sau un cosmar. Cert e ca nu mai vreau sa trec printr`unul asemanator :|.

P.S: Happy birthday, Lore >:D<.

NOTA: A Fine Frenzy - Near To You

             Bon Jovi - Always

             Evanescence - All That I`m Living For

             Beatles - Yesterday

             Counting Crows - Colorblind