E greu sa incepi de la inceput. Dupa tot prin ce ai trecut ca sa faci un lucru si sa-l faci bine, vezi intr-o zi ca totul e pierdut. Totul a disparut. Si nu vrei sa incepi de la inceput. Ti-e prea lene, sau te apuca groaza cand te gandesti la cat ai de muncit si iti vine sa plangi, sa zbieri si sa nu faci nimic. Dar nu poti face asta. Trebuie sa te mobilizezi si sa incepi de la inceput.
De ce? Pentru ca orice faci in viata poate fi nesemnificativ, dar trebuie sa faci tu! Nimeni altcineva nu o va face in locul tau. Nimeni nu o poate face mai bine ca tine. Si prin "o" nu ma refer la ACEL lucru.
Sa revin. Mie mi s-a intamplat asta. Scriam - scriu - o carte. Intr-o zi deschid my documents si ce vad? Totul disparuse. Absolut totul... Asa ca a trebuit sa o iau de la inceput. Nu e usor, dar trebuie sa o fac. Poate e mai bine asa. Poate un nou inceput nu face rau nimanui. In viata orice sfarsit e numai un nou inceput.
Desi probabil singurele care imi citesc blogul sunt Lore si Lina, poate mai sunt si altii. Si pentru acei oameni - si pentru prietenele mele - vreau sa postez prefata noii mele carti. Daca tu esti acel cineva care-mi citeste blogul si ai cont, spune-mi ce parere ai!

          Are acest întuneric un nume? Această cruzime, această ură. Cum ne-a găsit? A pătruns el în viaţa noastră sau l-am căutat noi şi l-am îmbrăţişat? Ce ni s-a întâmplat? Acum ne trimitem copii în lume ca şi cum ar fi tineri care se duc la război. Sperăm să se întoarcă acasă în siguranţă, dar ştim că se vor pierde de-a lungul drumului. Când ne-am pierdut calea? Consumată de umbre, înghiţită complet de întuneric. Are acest întuneric un nume? Este numele tău?

          Am tras adânc aer în piept, pregătindu-mă pentru ce urma. M-am uitat în ochii ei verzi, găsindu-mi curajul acolo. Trebuia să o înving. Nu doar pentru mine, ci şi pentru el. Trebuia. Mi-am canalizat toată energia în acea lovitură. Am lovit fără să stau pe gânduri.

E Miercuri, 16:13 fix. Au trecut deja aproximativ 5 ore de când am terminat examenele alea nenorocite. Se zice că a început vacanţa, dar a început oare? Nu stăm toţi cu sufletul la gură până vineri când se afişează rezultatele?
Sincer nu a fost aşa greu. Aşa am spus după ce am ieşit. Dar apoi am aflat că trebuia să zic despre baba aia nenorocită că era personajul negativ şi multe alte prostii. Trebuia să fi visat asta? Şi pana mea puteau să ne lase să scriem în mai multe rânduri. Pariez că o să numere cu lupa să vadă dacă am depăşit.
Şi şi la mate. Nu mai vreau să văd veci perpendiculare! Urăsc distanţele mai mult decât orice chestie pe care am făcut-o la geometrie - în afară de corpuri rotunde şi trunchiuri - şi fix asta o picat. Înnebunesc dacă mai aud ceva de matematică.
Aşa că tot ce ne rămâne este să stăm şi să aşteptăm până vineri, vedem rezultatele, mergem la fest şi ne îmbătăm de bucurie sau de tristeţe şi apoi ne punem opţiunile.
Cum spun întotdeauna: 'om trăi ş-om vedea! Până la urmă pentru toţi este un loc sub soare. Cred...
                                        - For those about to rock, I salute you \m/ -