joi, 30 iunie 2011

E greu sa incepi de la inceput. Dupa tot prin ce ai trecut ca sa faci un lucru si sa-l faci bine, vezi intr-o zi ca totul e pierdut. Totul a disparut. Si nu vrei sa incepi de la inceput. Ti-e prea lene, sau te apuca groaza cand te gandesti la cat ai de muncit si iti vine sa plangi, sa zbieri si sa nu faci nimic. Dar nu poti face asta. Trebuie sa te mobilizezi si sa incepi de la inceput.
De ce? Pentru ca orice faci in viata poate fi nesemnificativ, dar trebuie sa faci tu! Nimeni altcineva nu o va face in locul tau. Nimeni nu o poate face mai bine ca tine. Si prin "o" nu ma refer la ACEL lucru.
Sa revin. Mie mi s-a intamplat asta. Scriam - scriu - o carte. Intr-o zi deschid my documents si ce vad? Totul disparuse. Absolut totul... Asa ca a trebuit sa o iau de la inceput. Nu e usor, dar trebuie sa o fac. Poate e mai bine asa. Poate un nou inceput nu face rau nimanui. In viata orice sfarsit e numai un nou inceput.
Desi probabil singurele care imi citesc blogul sunt Lore si Lina, poate mai sunt si altii. Si pentru acei oameni - si pentru prietenele mele - vreau sa postez prefata noii mele carti. Daca tu esti acel cineva care-mi citeste blogul si ai cont, spune-mi ce parere ai!
          Are acest întuneric un nume? Această cruzime, această ură. Cum ne-a găsit? A pătruns el în viaţa noastră sau l-am căutat noi şi l-am îmbrăţişat? Ce ni s-a întâmplat? Acum ne trimitem copii în lume ca şi cum ar fi tineri care se duc la război. Sperăm să se întoarcă acasă în siguranţă, dar ştim că se vor pierde de-a lungul drumului. Când ne-am pierdut calea? Consumată de umbre, înghiţită complet de întuneric. Are acest întuneric un nume? Este numele tău?
          Am tras adânc aer în piept, pregătindu-mă pentru ce urma. M-am uitat în ochii ei verzi, găsindu-mi curajul acolo. Trebuia să o înving. Nu doar pentru mine, ci şi pentru el. Trebuia. Mi-am canalizat toată energia în acea lovitură. Am lovit fără să stau pe gânduri.

5 comentarii:

  1. thanks.
    your blog is really amazing too.

    RăspundețiȘtergere
  2. hey Laura , sincer sunt trista deoarece cartea ta pe care ai inceput-o din generala , cand eram colege si stateam zabind , povestind de cate o nazbatie pe care a facut-o unul dintre colegii nostri "nazdravani" :)...Oricum Prefata ta are ceva aparte ceea ce m-a facut sa indragesc esenta acesteia...Trebuie doar sa ti minte ca un nou inceput are atat efecte pozitive , cat si negative, dar in acest caz tu , Laura , continua sa scri deoarece tot ce este important este ca stiu ca iubesti sa faci acest lucru...si sunt nerabdatoare sa-ti vad noul inceput al acestei povesti ....

    RăspundețiȘtergere
  3. Mersii, Day! :*
    De vreo 2 zile am inceput sa scriu capitolul 5 :)

    RăspundețiȘtergere