marți, 18 ianuarie 2011

How a Resurrection Really Feels

Te`ai simtit vreodata oribil? Ca si cum ai fi vrut sa mori? Ca si cum lumea ta ar fi fost spulberata si nu ai mai fi putut`o lipi inapoi? Te`ai simtit vreodata cuprins de intuneric, de teama, frica, deziluzie, vise spulberate si amintiri uitate?
Te`ai intrebat vreodata daca intunericul are vreun nume? Aceasta cruzime, aceasta ura. Cum ne`a gasit? A dat buzna in vietile noastre sau am cautat`o noi si am imbratisat`o? Ce ni s`a intamplat? Cand ne`am pierdut calea? Sau mai bine zis cum....
Uneori mi se intampla sa ma simt extrem de trista; ca si cum toata bunatatea din lume a murit si au ramas doar ura, regretele, umbrele... Ma simt pustiita si lipsita de vlaga, singura. Nu cred ca exista o persoana pe lumea asta care sa ma inteleaga. Sa inteleaga cum ma simt, de ce ma comport cum ma comport si ce mi s`a intamplat...
Dar sa nu deviem de la subiect. Subiectul e intunericul. Momentele acelea cand esti cuprins de el si simti ca nu mai vrea sa te aduca inapoi. Plutesti intr`un vid. Dar o data si o data tot trebuie sa te intorci. Asta e important. Cum te intorci. Ce a fost a fost. Ce a fost poate o sa mai fie. Ne raman amintirile si cicatricele pe viata. Pentru unii. Pentru altii ele se duc usor.
Cum te intorci conteaza foarte mult. Ieri - adica luni - m`am simtit "fara viata" pustiita, singura, neinteleasa de nimeni. Nu e un lucru nou, am dese "caderi". Dar luni a fost ceva diferit. Am simtit ca mi s`a luat singurul lucru care a fost al meu. Stiam ca il voi mai vedea, dar tot ce vroiam era inca putin timp. Si mi`a fost luat. Cred ca nu apreciem timpul cum trebuie. Ne gandim la el ca la ceva inutil, cand in realitate este foarte pretios.
In general sunt o fire vesela, sau cel putin asa apar. "I`m the kind of girl that feels so hurt and smiles" mi se potriveste manusa. Dar uneori ma simt prea obosita ca sa ma mai prefac vesela. Sunt prea deprimata. In general as spune ca e un lucru rau. Dar ce mi s`a intamplat luni a fost asa de bine...
Era deprimata. Toata ora de sport plansesem, gandindu`ma la el - el nu este un baiat, cel putin acum. Apoi ora de istorie a trecut ca printr`un vis. Incepeam sa ma simt din ce in ce mai rau. Groaznic. Apoi s`a intamplat. Am simtit "resusucitarea". Totul a pornit de la o gluma "chill" pe care mi`a spus`o o prietena. Si am inceput sa rad. Sa rad cu adevarat. Rasul meu nu e ceva ce se poate numi normal, dar nici anormal. Rad cu putere, poate putin fals si strident si ma cam amuza orice[pe`un deal era un cal... si unul mai incolo :))]. Si atunci am simtit. M`am simtit extrasa din vid si adusa din nou pe Pamant. Ma simteam grozav. Vesela, fericita, bucuroasa... Am inceput sa cant si sa dansez fara sa`mi pese de nimic.
Si cred ca asa se simte cu adevarat o resuscitare. Deprimarea e oribila, dar nimic nu se compara cu sentimentul de resuscitare...
                                                                                             XOXO, Laura.
P.S: Mersi Lore pentru ca m`ai "resuscitat" :*
NOTA: La sfarsitul fiecarui post voi pune cateva melodii faine de ascultat. Melodii care ma fac sa ma simt intr`un anumit fel.
Ashlee Simpson - Just Let Me Cry
A Fine Frenzy - Almost Lover
The Veronicas - In Another Life
Damian Rice - 9 crimes
Three Days Grace - Time of Dying
Three Days Grace - Never Too Late
Three Days Grace - The Animal I Have Become

2 comentarii:

  1. ooo:o3
    nu ai pentru cee>:D<
    imi place cand esti chill:)))
    <3<3 tdg<3<3!!!

    RăspundețiȘtergere